de parcă ne este dat să împrăștiem porumbeii
să facem curent și împreună să ne descălțăm
ne spălăm picioarele cu aceeași apă
și pene


tu mă privești cu un cheag de sânge în frunte
se putea și mai rău
bandajat cu visele de fericire
și alte prostii de-astea


mă prinzi de gât eu îmi dau capul pe spate
îți zic
strânge-mă tare să iasă de acolo
tot și varul lins de pe ziduri


îmi vine să plâng încă o dată
piața s-a golit de oameni
am rămas cu firimiturile de pâine
îmi vine să vărs
din mine cad transparente
umbrele și mama
și pântecul mi se face în sfârșit
tulbure