În zadar încerc să mă-ncui în mine,
Zăvorul mi-e șubred, abia se mai ține.
Hoți de sentimente dau buzna din stradă
Și-n fereastra-ochi se-mbulzesc grămadă.
Toți ar vrea din suflet să îmi rupă-un pic,
La nimicul mare mai vor un nimic?!
Mare sărăcie de inimi și-n grabă
Vin de mă adună ca furnici în pleavă.
Dar și eu, asemeni, fur de la cei dragi
Sentimente tandre, aroma de fragi,
Și-mi sporesc grăbirea din această lume.
În cămara vieții strâng iubiri nebune
Că de-o fi vreodată să mă simt lihnit
Să mă știu în taină că am fost iubit.