mi-am desfăcut coada de cal
astănoapte
dar degeaba…
mâinile-i nu-mi mângâie cald
muguri de gene roase,
crescute aiurea
în lună…

ropotele cailor
s-au domolit în țărâna searbadă
a apusului azi,
pierduți, fără de mlaștini
căci fara rost…
ar zburda în lună,
călărețul puse deja șaua-n cui
de pe la unșpe…

așteaptă în picioare
până va răsări soarele
din mâinele tale
izvor
vor șușoti împreună
la adăpat…

când vei sosi
am să-mi desfac din nou părul
molatec
am să te-adap
în îmblânzire
cu visul despletirii din ierinoapte
cu șoaptele cailor
la trap
și izvorului…
în pas domol
am să-ți spun povestea
și zahăr am să-ți dau din palme
încălecând
nărăvaș
nechezând
în lună…