Copacii batrani nu stiu ca vor muri de dor
Cand noi le vom taia toti puii lor...
Pentru aceea sunt toti asa mareti
Și ne arunca umbre pe pereti.
Se dau viteji,se lupta cu furtuna
Parca nu ar simti nici gerul...
Cresc salbatic, ar vrea să inăbușe cerul
Și-adapostesc in crengi si Soarele si Luna.
Se cunosc intre ei dupa graiul ce-l poarta
Prin frunze, prin scorburi, prin fiinta lor toata
Iar cantul din frunze e vant de departe
De la cele ce au pasit deja catre moarte.
Îi tai si firavi lastari dau din nou in tacere...
Se vede clar cum s-au nascut prin chin si durere
Degenerati sunt,de loc n-au putere
Au crescut strâmbi și-n loc de seva au fiere...

Voi, copacii cei tineri si tristi:
Făr'de părinti și făr'de lumină
Degeaba moșteniti o radacină...