La început a fost iertarea
pe care am uitat-o
la margine de viață.

M-am răzvrătit în doruri
și în chemări străbune
plângând cu stele
fericirea.

Am dăruit popasuri de iubire
în port de existență efemeră,
apoi,
furată de o clipă rătăcită
m-am învelit
cu tăcerea nemișcată a timpului.

Și acolo
m-am mărturisit
trecutului din mine...

Panciu, 22 aprilie 2009