Azi, m-am rătăcit prin fericire
Prin locuri uitate cu brazi și lumină
Și am cautat un strop de nemurire
Prin zidurile vieții, uitate în ruină

Azi, lumina m-a orbit
Și pentru întâia oară, m-a durut
Speriat de timp, în ceruri am fugit
Să-mi fauresc din soare, un mormânt

Să stau acolo închis, o veșnicie
Să-mi acopăr ochii cu florile de mai
Să-mi închid în suflet, stropi de fericire
Și să plâng cu sfinții, înlantuiți în rai

Azi, am stat aproape de cer
Și am văzut noroi și umbră pe pamant
M-am regăsit cu îngeri ce se pierd
În lumina ascunsă, din soarele cel sfânt

Și am plâns cu ochii plini de soare
Căci voi m-ați otrăvit cu ploi
Și am rămas iar orb, cu gândul care doare
Și cu fața albă, plină de noroi