Probabil că nu ai ascultat
sunetul apei
măcinând granitul,
nu trăiești îndeajuns să vezi
nimicul din stâncă adevărul apei-
defileul

Nu vezi zdroaba vântului
când numără firele de nisip
rânduindu-le calculat în dune
nu trăiești să auzi capodopera
orchestrei de buciume în piatră

Asemenea apei, ți-ai crescut
adevărul în carnea voinței mele,
asemenea vântului îți cânți
jalea în oasele sufletului meu

Ca și aluatul frământat de mâini dolofane
mă întinzi și mă arzi în cuptor
ca pe o pâine
mă tai și mă mesteci.

De ți-aș înveli piciorul
mai ușor ai roade opinci de oțel,
m-ai călca până când aș fi
asemenea tălpilor tale