Avem pahare.
Suntem plini de pahare.
În unele turnăm vin, și bem.
În altele turnăm otravă, și bem.
În ficat avem câteva pahare.
În rinichi altele, câteva.
În genunchiul stâng, trei.
În genunchiul drept, două.
Stâng, dreptul! – ne sună paharele.
În cap avem numai pahare de cristal,
când goale, când pline.
Dacă ai prieteni ești invitat, sau inviți.
Când gândim ca ei,
bem din paharele lor de cristal.
Când gândesc ca noi,
bem din paharele noastre de cristal.
“Da’ de unde atâta cristal?”
întrebă un curios.
“Păi, n-or fi toate de cristal…
Mai sunt și din sticlă ordinară.
Dar n-om fi proști, s-o recunoaștem!”
îi răspunse prietenul său de șpriț.

Vine moartea!
Nici vorbă:
vin e destul!