In trupul fraged de femeie,
Un licăr mic a tresărit.
Ea se întreabă - " Oare ce e ?"
Deși orice ieri și-a dorit.

In primul scâncet de copil,
Tresaltă dorul de trăire.
Și ca un mugur de april,
Întinde mâini spre nemurire.

În mângâierea mamei, când,
Căldura dragostei se cerne,
Pe fața cu obraji arzând,
Pe frutea mică-apoi pe gene.

In sânul ce ascuns sub văl,
Izvorul vieții e minune.
Eternul cântec pentru el ,
Nu se aude, nu se spune.

In ochii plânși, la cap de veghe,
Uitând de-a tâmplelor zvâcnire,
Sperând minunea ce va șterge,
Întunecoasa nălucire.