Am aripile frânte
Am rămas mută
Nu am inimă.

Ia-mă sub aripa ta
Oferă-mi ecoul tău
Dă-mi jumătate din inima ta...
...și te voi iubi.

Îmi pretinzi să nu mă mai gândesc la moarte
Atunci învață-mă ce este viața
Eu... am uitat...
Tot ce fac e să respir
În această lume poluată cu ură și durere...


Cât de fericiți ar fi oamenii...
De și-ar putea exorciza trecutul
Atunci nimeni nu ar mai tânji
după fericirea apusă.

Dar noi doi vom învăța lumea
Să trăiască în prezent și viitor
Restul va veni de la sine
Fericirea și Nemurirea.