M-am trezit plângând cu lacrimi de flăcări,
ce curgeau necontenit pe fața-mi plină de ridurile plăcerilor, al atâtor săruturi,
și pupici de ici, de colo...de la tine.
Ochi-mi fulgerau de atâta plăcere văzută, fără haine.
Nasu-mi aducea cu el mirosul atâtor vicii, fără timp.
Gura-mi râdea și ea de ceea ce scotea uneori,
spre a aduce deliciul celor din jur.
Numai trupul mai zăcea pe patul plin de vise cu fecioare,
și dornic mereu de ceva nou.
Mintea nu mă mai asculta nici ea,
nu mă lăsa nici să-mi zic rugăciunea de dimineață,
mă ducea spre locuri vicioase și plăcute ei.
Mi-am ridicat trupul din pat fără măcar să știu
mi-am holbat ochii la ceas din instinct,
dar nu m-am rugat Domnului din obișnuință,
ci doar am făcut planul unei noi zile dedicate vieții.
Am plecat spre alter ego.