„Homo sum, humani nihil a me alienum puto”.
TERENTIU – „Heautontimorumenos” („Cel ce se pedepsește pe sine însuși”)

De la Trapez
plonjez
în Univers,
și de-acolo
solo
într-un vers
hatman
taman
în lenjeria iubitei,
pe dulceața ispitei…

Trage-mi, Doamne,
o palmă
și-o sudalmă,
că prea sunt netot
și mă vâr peste tot!

Da' ia stai, nu da!
Nu cumva
chiar ’Mneata
m-ai băgat în belea?
N-o da pe niznai,
că de unde stai
și Te văd că ești,
m-ai amețit cu povești,
ba mi-ai zis că și eu
sunt tot Fiu de Zeu
și glumind mi-ai spus –
de fapt mi-ai impus –
să săr de la Trapez
și să vagabondez
prin Univers,
într-anume vers
să mă opresc
direct
pe subiect:
să mă cuibăresc
în lenjeria iubitei,
să mă dedulcesc
ăăă… cu sublimul ispitei?

Fii bun, Doamne,
și caută… vinovatul!
Și fii și drept, Doamne:
Aruncă pe El păcatul!