De ce m-am plâns și jeluit?
Că nu-s de nimeni căutată,
Ca banul scos din circuit.

De mine, biata, ce să zic...
M-au bătut goală, ca pe-un cătel,
Ca rufa-n râu, n-ascund nimic.
Cine mi-a dat amaru' acel?

Stăpână-n cer și pre pământ regină,
Împărățind a iadului genune,
Primește-o pe umila ta creștină,
Și printre drept aleșii Tăi mă pune,
Chiar de mi-e viața doar deșertăciune,
Iar darul Tău, Stăpână-'ndurătoare
Pentru păcatul meu e mult prea mare,
Dar fără el nu-i suflet s-aibă parte
De rai; nu-s ademenitoare;
În asta voi a crede, pân' la moarte.