trenul chiar nu trage în stația asta
cel puțin nu în seara asta,
nu în sufletul meu
și
nici măcar nu-și trage respirația
când fluieră a pagubă prin fumul alb
dispersat de icnetul tăcerii

de strigătul mort pierdut în gând
pierdut în ultima suflare a bătrânului
pierdut în viața de zi cu zi,
care oricum trece prea repede

trage-ți viața la peronul
morții tale
fără călători fără fumul care
oricum îți intră mereu în ochi