Sunt obosit ca trăpașul de drum lung,
în starea asta toate lucrurile îmi par bizare:
Cerul se prăbușește în cer
umplând zarea cu pulbere de stele
desenează un ecran
între partea nevăzută a lunii și inima mea.
Marea se îneacă în mare,
un pui de pescăruș împletește valuri
pentru poteca de învățat taina zborului,
sfârșind
sub privirea neputincioasă a mamei sale
în burta rechinului alb ca varul
din pereții casei țărănești.

Plec pe mare în căutarea delfinului
care știe pe de rost odihna fără somn
și cu lacrima puiului de pescăruș
mă spăl de mine.