pe trotuar rosturile
pășești printre idei fumegînd impulsuri
și scuipi
oamenii întorc privirea distrați
concentrați pe rosturile propii
doar șuierul inspirației anunțînd răspîndirea.

virusurile sînt cuminți în zilele noastre
educate la fiola ampicilinei
o porție pentru tăcere una pentru ascundere
rosturile trotuarului casă de amanet
doar călcîiele trecătorilor ce apasă
sentințe pentru cei mici ascunși în propria lume.

gîndurile curg pe asfalt
se contaminează și scot din memorie trusa medicală
ca pe o normă a supreviețuirii.