așteptarea se întindea la picioarele cailor
atârnați de o reclamă
precum roua

o țigancă bătrână își mângâia buzele
cu degetele ei aspre de argint
o urma câinele ăla albastru
venea de-a dura mirosea a nou-născut

te-ai așezat lângă mine
iarba îmi năpădise țigara
amiaza se prăbușise între sânii tăi veseli
o strigam pe numele mic

îmi arătai fotografiile scămoșate
cu părinții tăi
tocmai le dăduseră mugurii

îți puneam cele trei brațe la ochi
ne jucam de-a hhiroșima

îmi plăceai așa
în fustița ta de fân transperentă
precum moartea