Și fluxul m-a absorbit de tot,
Și originalitatea copiei spre ea mă trage
Sub al lui surâs neant. Totul e neant.

A îmblânzi infinitul nu pot. Sălbatice vise!
Dar străinătatea nopții la ea mă cheamă,
Și cu eleganța eu întreb pe masca ce mi-o arată:
ce face ziua? ce face noaptea?

O muzică, cosmică, nepământească spre interior se mulează,
Și latente funcții ale mele, pe mine mă crează,

Apar ca o spovedanie ciudată, eu, nimic mai mult, ca o mască descarnată.
Sub ale lumii scene analitice,
veșnic să mă mișc, prin pieirea veacurilor și prin întunericul destinelor, care se vor cere pe ele însele,
...vreodată.