Iubită Dunăre de lună și de soare
iubesc meleagul tău că m-aș vărsa într-ânsul
să fiu o altă știmă-n valurile tale
din zori de răsăritul și până-n spre apusul!

Ades arunc pe gârlă doruri și restricții
pe malul tău iubit sunt zămislită
mă-nchin la tine cu puterea minții
tu ești balsamul meu dar și ispită.

Totemul dinspre suflet te-nalță-n stele
o cale-a toamnei duce-n Orion
îmbarc spre ea visările, trăirile rebele
și modelez din lut încă un om !