Iubirea-ți nemăsurată, am zidit-o în mine,
uitând de Legea Vieții Omenești,
lăsându-mi simțirile… dorințele să mă-mpresoare.
Iartă-mi greșeala că te-am iubit și te iubesc Acum…
adâncă-i durerea mea că te-am rănit,
nu mă urî, căci sufletul mi-l poți ucide.
Sunt eu, o intrusă pe acest pământ…
trăind din speranțe… din dragoste pentru iubire?
Acum, în fața judecății, eu mă-nchin.
nu voi clemență, nici milă, doar pedeapsa celor drepți,
căci sufletul mi-l știu curat,
iubirea-i sfântă pentru mine…
uită-mă! te voi iubi în Univers, în visul visat și nevisat

Lorelei, Bucuresti, Octombrie, 2002