o mînă se apropie de tine pe nesimțite și tresari
tu ai iubit lucrurile palpabile, altele te-ar fi speriat
acum ce fericire să arunci un pumn de cuie între
umerii crucii și totul să-ți pară neschimbat
cînd eu plîng tu plîngi el plînge ce motivație mai are victoria?
și împotriva cui cîntă greierii? uneori
îți amintești eroarea - șarpele casei, viclenia celui
ce știe că se va naște rege apoi vine noaptea și luna
se tulbură ca vinul băut din scoică visul cu fluturi așezați pe rîu
sau poate o vrajă neînțeleasă a minții e totul și iarăși
degetele alcătuiesc o formă ciudată un gol perceptibil
deasupra ta, într-o sublimă disperare,
ochii păsării
simulează
înecul.