Și ce-o mai fi să se întâmple?
Târându-și pașii molcomi și greoi
Amintirile îmi bat în tâmple
Pe albul clipei, lasă de noroi...

La margine de ape și început de vise
Aruncă luna iar cu peștii ei în apă
Privesc aiurea, pleoapele-s deschise.
Tu, Dunăre, cu plăsmuirile m-adapă!

Prelinge clipa, plimbă-se conture,
Când astăzi nu însemn decât o pauză
Ce dumnezei mai vor să mă înjure,
Dinspre născarea pentru moarte cauză?

Pe cer, lumini de stele dau obolul.
Mă culcușesc cu mâinile sub cap
Liniștii îi trag încet acum zăvorul,
Argintul lunii cale-i să m-adap …