Adorm în palma ta, precum o frunză
ce a căzut de-atâta timp, și totuși e
atât de fragedă, de pură, de cuminte
e frunza verde care a fost și ieri..,
acolo sus, pe fagul din perete.
Era doar un tablou, dar ce mirare
o frunză i-a picat și totuși, nu mă mir,
că a căzut, dar e tot o visare
a trupului ce-l am și care-l simt,
chiar de adorm acum, în palma ta.