Acum, când ploaia cade
Mă simt iar singură.
Gândul mă acoperă cu un șal de
Amintire și dezamăgire.
Acum, când vântul suflă
Durerea mă cuprinde și plâng...
... ramurile copacilor se frâng!...
Totul pare pustiu; nisipul a murit
Sub talpa ce-l calcă,
Iar iarba n-a îndrăznit, încă, să iasă.
Chiar și cerul se ascunde
Sub cortina întunericului...
Iar eu simt că nu trăiesc!
... Unde ai dispărut ciudățenie
Ce-mi luminai gândul?
De ce te-ai ascuns
Soare al copilăriei mele?