timpul tace doar când e vorba de noi doi
s-a plictisit clipa de tristețe
azi toate aripile se frâng
sângele își caută frații
lăsați prin lume
iubirea e copil orfan
plânge ghemuit lângă sobă
mă uit dincolo de piele
îți plâng în palme
să lași întunericul să ne fie casă
măcar acum când doare
nimeni nu vrea clișee
nu înțeleg atunci de ce căutăm iubire
nu mai aud vioara
picături de moarte se preling pe strune
arcușul trece lin prin amintiri
eu îl duc ușor prin holograma
unei răni adânci
mâine schimb partitura
cânt liedul unei alte mari iubiri
voi frânge alte aripi
sângele va avea alți frați
clișeul se va șlefui
la fel și eu
în goana stupidă după fericire