să fi fost un mormânt
sau măduva propriului os?

părea așa strâmt...
ca un mic univers

mi-am făcut un trup
cu tulpini din niște idei sărate
e învălmășit printre lumi lemnoase de suflet
nu-l mai găsesc...

să fi fost o scară
de la un cer spre altul?
cine-mi spune unde mă aflu:
marea zburând spre urmele mele?

dar eu merg printre trepte...

și-atunci aripile astea sărate
pline de alge și scoici?
a, sunt ale mele
păreau așa mari
c-ar fi învelit
o floare în întregul ei

acum mă numesc James Joyce
nu mai știu pe ce lumi am trăit
îmi amintesc cum plantam stele în iarbă

și o voce trandafirie
escaladând scheletele micului univers:
stele plantezi doar în cer
ca să prindă rădăcini, să-ți înflorească pe pleoape
sau pe pietre de mormânt
dacă ții cu tot dinadinsul