La cârciuma din parcul trist
Mi-a povestit aseară un artist
Cam afumat și fantezist

Că oamenii ce scurmă în gunoi
Și-așteaptă izbăvirea de apoi
Au ingerat aseară o mâncare
Făcută doar din fructele de mare
Ce rămăseseră nedegustate
La cina unei mici prostituate.

Și înjurînd ei cina cu pricina
Și, pe necuvioasă - bat-o vina
Ca din senin s-au apucat
Și foc la tomberon au dat
ÃŽnveselindu-se la unison
ÃŽn jurul unui gramofon
De parc-ar-fi mâncat jambon
Și-ar fi băut sovignion
Cântând apoi înfrigurați în ger
Seninul zilei de azi, și de ieri.

Iar lumea le privea întrebătoare
Degerăturile de la picioare,
Și nimeni nu putea-nțelege
Pentru că încă nu scria în lege
Că oamenii ce scurmă în gunoi
Ce au tot dreptul la o viață de apoi!
Să dănțuiasc-așa-n neștire
Crezând că au un drept la fericire .

Spunea aseară un artist
Că a trecut, un nou veac trist,
Iar veacul care va să vie,
Ori nu va fi, ori n-are să mai fie !