Stau in locul tau.
In locul ierbii care s-a mulat
dupa trupul
pe care-l porti zi de zi.
Cand te-ai ridicat, calcand peste mine,
iarba ce ma alcatuia
a inceput sa jeleasca.
Fiinta cruda ce esti...
am murit inecata.
Inecata in urma ta umpluta cu lacrimi de iarba.

De aceea, de cate ori treci pe langa mine,
lasand alte urme in jurul meu,
eu strang lacrimi infinit de grele
ca sa reumplu la nesfarsit una singura:

urma pe care trupul tau
a lasat-o peste trupul meu
facand sa-mi planga blestemate
firele de iarba.