tu știi ce drag îmi e
și am plăcere,

să mă plimb pe plajă seara în amurg.
să simt nisipul fin ce incă mai arde
sub picioare
cum freamată în forma pașilor pierduți
în nemărginire...
și gustul aerului sărat al mării la reflux.
și luna blândă luminând
valul mic în sonata...

urmele pașilor mei în nisipul desculț
și urmele pașilor tăi în tandemul revărsării
divine.
parcă aud gongul inimii tale
ce bate cu putere la poarta visului meu
în fiecare seară cu lună plină...

și urmele pașilor se împreună aiurea
în odiseea valului jucăuș și-n focul feeric
al lacrimilor tale.
păcat că visul tău
și visul meu și urmele pașilor au pierit.
un val micuț hain debusolat, mișel și rece
a luat și pașii mei, și-ai tăi
a dus cu el și pașii și iubirea și visul înfierbântat
în pașii pe nisip