te-ai dus… de pe mal
copilul suflă deznădăjduit spre corăbii
o singură dată te-ai răsucit cu tot
cu valul ce-ți apăsa pe timpan
acum ești mai grea decît mi s-a părut luna
trecînd pe deasupra apei
e pîclă. de pereți se agață
paznicii nopții otrăviți cu ierburi
este sfîrșitul oare?
sau doar se arată la geam
un os desprins din icoană?
timpul trece copilul se miră
că totu-n ochiul lui stă mic și răsturnat
o îngrămădire de spații și semne ciudate
cînd să înțeleagă cînd să se bucure
dacă ai plecat? pe apa liniștită
se vede doar un sfîrc împingînd în sus
lenjeria ușoară a nopții.