Cand vin sfios zapezile dintai
si ne-nvesmanta-n pura lor lumina,
ne doare timpul a copilarie,
si-i mangaiem suflarea ei divina.

Caci fulguiti mereu la trecerea prin ani
la tample adunam zapezi de vijelie
si tot indepartandu-ne de noi,
ne e dor de primii fulgi intrati in vesnicie.