În palma Ta
Sufletul meu încolțește
Cuprins de neștiute primăveri,
Albul ochilor
Tace în lacrimi,
Secundele, nemaifiind timp
Nu mai pot spune nimic despre
Bătăile fostei mele inimi.
Doar tâmpla stângă
Încă mai vibrează,
Aripă subțire
Fără nervuri și sens.
După fiecare întâmplare,
Oamenii,
Neștiind să prețuiască finalul,
Așează nătâng un „apoi…”.