spune/mi că există un munte - cel mai înalt,
pe care n/o să/l ating nicicând. și pe piscul cel mai aproape de soare
tu, îmblânzind delfinii

niciodată marea nu fu mai adâncă, și pe fundul ei
o meduză, povestindu/mi vremurile ei bune cu
tine, când dantelele doar curgeau

îndărăt în timp, printre noi -
obloane peste obloane, secționând capul zilei.
la picioarele nopții, nici o picătură de sânge nu ne mai aduce visul înapoi...