Ca să fiu
m-a adus
o dimineață
pe nechezatul
cailor.
M-am trezit
subțiat de zbor
ca privighetorile
umerilor.
Și mă văd
cu un ochi
dilatat
în lumina-n
care-ncap.
Mai bine zis
ea mă curge
din enigmă
în enigmă
îmi vorbește-n
paradigmă
cît e unda
din oglindă.
Nu mai pot
fi răsfoit
ontologic
de nimic.
Va fi fost
o altă stea
plină de
sclipirea mea
or, am doar
ramificații
prin înaltele
creații...