Pe o pajiște din hârtie
Colorată în toate nuanțele curcubeului,
Tu îți vopsești inima cu mâna stângă.
Buzele țâșnesc negre
Să fure sărutul macilor,
Să îl ascundă în pământ.
Doi ochi migratori,
Gata-gata să plângă,
S-au despărțit definitiv
Și se uită cruciș.
Cineva rotește clepsidrele
Cu fregvențe variabile
După cum bate vântul;
Ca să pierd șirul anilor
Și să nu mai știu
Când va trebui să mă-ntorc.
Tu nu ții seama de orele nopții;
Mă ții treaz să-ți port culorile,
Să dai o altă față realității.
Din oglinda întoarsă către perete
Îmi zâmbește un chip străin.
Mă jur pe ultimul nume uitat undeva,
Că acolo se vor închide toate;
Ferecate într-un blestem.
Culorile vor țâșni ca un vulcan
Din ochii tăi migratori;
Dar de rotitorul de clepsidre,
Nu mă tem.

Dan David, Los Angeles, 08-25-2005.