Mi-a rămas numai un prieten ,
Cel mai sincer , devotat .
Punctual precum un tren ,
Scrisul meu frumos , moțat .

Mă refugiez la dânsul ,
Cu pași repezi și smeriți .
Îmi înving pe dată plânsul ,
El e tandru , oamenii-s suciți .

Nu m -a trădat niciodată ,
Când mă apuc să scriu agale ,
Îmi dictează : Scrie fată ,
Este dreaptă această cale .

O fi dreaptă dar nu văd ,
Nici cu ochelari pe nas .
Nu pot de tine să râd ,
Nu ai forță , nu ai glas .

Ești naivă dacă mai crezi ,
Că interesează pe această lume ,
Tot ce scrii și debitezi ,
Lasă-te, dragă , de glume .

Numai o singură persoană ,
Dacă citește ce am scris ,
Mă înfoi ca o baroană ,
Mi-am îndeplinit un vis .