tresar din somn cu gândurile destrămate...
mă regăsesc mereu în același loc
în același timp,
întorcându-mă spre tine,
tinerețea mea...

în amăgirea clipelor alunecânde prin
pânza freatică a vieții
pășesc tiptil,
adulmec umbra ta și mă înalț pe vârfuri
să te zăresc măcar pentru o clipă
în fanta de lumină pe care mi-o deschide
amintirea.

intru în panică: nu ești acolo
și singurele urme vizibile
duc spre mine;
să-mi fii oare și-acum alături?