cuvintele tale
îmi curg pe obraji
ca niște lacrimi
despărțind trupul
meu în două
în trei șoapte
rostite demult
uitate într-un
colț al conștiinței
încremenite


mi-au căzut aripile
de atâta singurătate
aștept cu ochii închiși
neasemuita clipă
când voi da piept
cu aerul meu
respirat și trecut
în neființă,
în altceva