Murdari bocancii tăi
îmi păzesc ușa,
așteptând neclintiți
privirea să-mi fure.

Aud pași în somn,
le recunosc duhoarea,
prin zăpezi văd urmele lor
în mijloc de vară.

Dar îmi voi lipi ochii,
imi voi astupa urechile
și voi respira numai pe gură-

ca să-ntorc durerea spre cer,
să se prăvălească lipsit de stele
în afara universului,
departe de mâinile mele.