Vreau să-ți prind
dansul sălbatic
care-mi trezește
durerea visului
cu priviri augurice
din umbra viitorului
tocmai cînd noaptea
nu mai ascultă
de nici o pasăre
ascunsă în cîntec.
Alerg, alerg
pînă se rup
apele melcilor
de purpură.
Alerg, alerg
pînă se deschide
vertijul piramidei
împădurit de
adîncimea cosmică.
Ajunge, om albastru !
strigă limbile Sirușului
trăite felurit
și-mi aruncă haloul
fibulei tale
peste rănile focului.