el s-a întors cu spatele înspre lună
exact în același moment eu priveam într-o oglindă neagră

indiferent și trist el se îndepărta printre aștrii
în penumbră aerul nu se mai respira

albă și imperfectă îi tremuram în privire
el închidea ochii și mă ținea în sine ascunsă

nu te du de la mine striga el nu te du
suavo mîndro înaripato însingurato

apoi am ieșit din ochiul lui ca o lacrimă
liberă și nenăscută din trup de femeie



vara murea în ochiul ultimului înger orb
despre care nimeni nu mai scria nimic