Curge prin măruntaie
O lacrimă ce sapă cumplit.
Caută un loc firav,
Cam prin dreptul inimii,
Se depune acolo
Și așteaptă...

De afară, prin fereastra chipului,
Se aude un cântec trist,
Cu versuri de moarte...
Măruntaiele tresar
Și bucată cu bucată
Gem fiecare cuvânt
Și cântă în adierea sângelui-
Răcoarea facerii.

Lacrima așteaptă,
Nările șiruie,
Ochii cad alene
Și visul că înăuntru
Toate merg bine
Se năruie când cade pe chip și bubuie în suflet!