|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ clarity check Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 4078
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-08-10 | [Acest text ar trebui citit în espanol] | ¡Cómo muere el silencio en la distancia! ¡Cómo aturde el tiempo con los años hacinados! Lóbregos peregrinos susurrando en su destierro a la noche trémula que aguarda inmaculada su festín. ¿Siempre será así?... Le preguntaron al más viejo que con la cabeza inclinada sólo suspiro y miró al oscuro viento mientras que su alma gritó: ¡Cuando las estrellas apagadas estén por la alborada mi cuerpo seco estará listo y rodará hacia la noche eterna! Y la mujer que abrazaba al joven con esperanza, miraba con lascivia la espalda del más fuerte. Mientras que un niño nacido buscaba afanosamente un pecho rosado y abultado, que no llevara aún la cicatriz del pecado.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate