deși copacii sunt furați din munte
și duși în insula de lemn – departe
noi caii vom rămâne fără hrană
visând cu fruntea priponită-n carte

sau rădăcină nu avem și nu ne pasă
de ciurdele frângând în dinți lăstarii
poate că ne e dor de ploaia lumii
ce va scuipa din peșteră calmarii

și socotind în pietre fără număr
jumatea orei slujbelor prea mute
copitele ni se vor rotunji a aripi
genunea împletind în zbor de ciute