Le-am lăsat să zburde
printre copacii goi...
Să alunece printre norii
cu obrajii bucălați,
Să se legene pe felia de lună sfioasă.
Le-am uitat pe stele
când încercam să le prind în palme
și au alunecat ca niște picaturi
de ploaie...
Păsările le-au prins în zbor
dar n-au știut ce sunt
și le-au dat drumul.
S-au contopit cu pamântul pe care
pașeam și aplecam urechea
să ascult cântecul greierilor.
S-au topit în apa care îmi clipocea la urechi
și în care mă lăsam dusă de curent.
Ideile mele s-au contopit cu apa,
pământul,
soarele,
stelele,
luna cu cerul presărat de nori dantelați
si nu vor să mai mi le dea înapoi.
Mi-am pierdut ideile....
Dar mă voi duce să le caut!