Nu am nimic și totuși azi sunt fericit-
M-am regăsit,uitat fiind de mine,într-un colț uitat;
Baricadat eram de stratageme,de dogme inexplicabile-
Îmi repugnă ideea de a ști
că am clacat pe tarâmul învingătorilor de ocazie...
Invazie de procese de conștiință lăsate nerezolvate
mă apasă acum când simt
că nu am nimic și totuși le am pe toate-
cu privirea în trecutul relativ
îmi ghidez pașii prezentului palpabil
și construiesc matematic viitorul
lipsit de substanță divină,
Acel viitor probabil ce logic urmează
cursul logicii umane...
M-am săturat de experiențele profane
căci simt că le cunosc de mult,
Îmi pare ca tot ce vad,ce simt și ce ascult
cunosc!-
Oare ce rost mai are să repet această operă absurdă
când știu că în acest decor baroc
lumina e percepută ca o umbră?

Nu am nimic și totuși azi sunt fericit-
Singurătatea îmi conferă luxul
de a mă debarasa de maștile cotidiene;
Mă aflu pe tărâmul neexplorat
al vulnerabilității față de mine însumi-
smerit,înclin scutul logicii umane
în prezența luminii spiritului;
sunt consternat în fața concluziei
pe care mi-o conferă simplitatea purității:
sunt rob al vanității,al egoismului al răutății..
Sunt om!
Îmi rezerv dreptul de a purta încontinuare măști,
în fața mea,în fața altor măști,
mă amăgesc cu faptul ca sunt fericit,
cu toate că sunt conștient că
nu sunt nici măcar nimic!