lingouri de ură
aruncate asupra noastră
trezindu-mă
îmi împreunez mâinie și-ți zic:
priveste cerul
atât timp cât e plin cu păsări
blestemele-s "floare la ureche"

erotismul, vibrația, șoaptele tale
la atingerea ta...degetele visând pianul
tremurându-mi sufletul, albindu-mă, frica de clona
care mă asediază,
toate
m-au făcut să fug
cu primul tren...
spre Muntele meu albastru
pierzându-mă în numărătoarea inversă
nevoia de poezie