femeie
aceste cuvinte și Tu
nu mi-ați spus niciodată:
noi nu!

îți scriu de-aceea trupul meu
de vin
ca mărturie că mă mai închin
cu-nchinăciunea ritmică
târzie
pe care inima-cea-vie nu o știe

hrănesc pre limbă
orbi
ologi
ating la piele neologi
nici nu mă tem
nici nu mă molipsesc
să port ca pe-o povară ce iubesc

mă vor goni în țarc
pe rug
să fiu eu porumbelul care duc
la aripă schimbat
la zboru-i da
un imn citit duminica

dar eu nu ard pentru că-s foc
și strugure
și aur la un loc

și dor

să vă jertfesc pe toți
singurei mele singurătăți
limba română