Îmbătată de vin și flori de lacrimi
Stau și pândesc timpul
Să-l prind și să-l smulg cu penseta din inimă
Ca să pot să o mut
Din stânga undeva la apus de suflet...

Azi am murit pentru a doua oară
Și ca de obicei nu am simțit nimic,
Căci moartea mi-a devorat trupul
Celulă cu celulă...

Încet și dureros m-am scufundat în inexistent
Cu toate că pe undeva prin ceață
Se mai găsesc particule din pseudo-nemurirea mea,
Eu stau și număr microsecundele ce au mai rămas
Pâna la intrarea mea în Infern, Rai sau Purgatoriu...