ochi feliați printre grilaje
credeam că sărbătorile au dungi
copiii de părinți purtați de mână
ne despuiau arcadele de dungi

ce amăgire!
nimic frânt pe lume
curbura dulciurilor peste cer
e dreaptă
înfrântele
ce nu s-au mai luptat
nu vor muri
dar nici nu mai așteaptă

ne aburește gura căni de ceai
în care-am frânt cu foame biscuiți
iar moș crăciun
pantofii vechi ni-i roade
cu dinții săi tociți de biscuiți

sâsâieli șoapte:
stingeți lumina
picioarele
picioarele
urcați-vă-n pat
deasupra capului
fiecare un papuc ridicat
nu mișcați
nu respirați
acu bă lovește! dă bă dă! nimerește!
dar n-am dat

paralizată lighioana mă privea în ochi
era o crăciuniță cenușie
n-avea nici haină roșie
n-avea tichie
doar cinci sau șase pui cu ea
zadarnic
celorlalți nu le păsa

a fost singura noapte în care
în lume a plouat cu papuci